marți, 3 octombrie 2017

poezie despre lună


photo by my

azi am sa scriu o poezie. nu am nici cea mai vaga sursa de inspiratie. am fost la scoala, am avut trei ore. filosofie, logica, filosofie. la ultima m-am aruncat in dramaturgie, la a doua am mediat un conflict intre mai multe persoane aflate intr-o confuzie sala de clasa- zona rurala, iar la prima...a, da, cu prima trebuia sa incep. Cosmina s-a impacat cu Ionut sau Alexandru. Ana N. a constientizat ca exista si alte locuri de vizitat prin scoala decat propria banca, cu insucces. iar in cancelarie a fost o atmosfera de tip lacustra. colegul meu era adancit in niste pagini pline. as fi vrut sa ma insoteasca la inspectorat, dar cand l-am intrebat, vocea mi- a sunat strident si excesiv de accelerat si chestia asta m-a enervat si m-am bucurat intr un fel ca mai avea ore si nu a venit.


poezie despre lună

această lună în această seară
ştie ca in faţa ei este un pom si se ascunde, as putea spune se oculteaza.
această lună nu este o lună banală, în frunzişul umbros ea e luminoasă ca o stea polară.
eu ştiu că nu e o stea.
în primul rand e mai mare şi mai pufoasă, în al doilea rând e mai aproape şi în al treilea rând e mai la stânga şi nu chiar deasupra.

acestă lună a fost aruncată ca dintr-un vârf de săgeată exact când treceam eu pe drum.
în spatele meu sunt trei stele, prin iarbă se plimbă feline uşurele, iar cerul e gri ca-ntr-un cântec bun.

luni, 2 octombrie 2017

a venit toamna


Ce mai este nou prin lumea mea
măceş din cartier

Astăzi, după ce am ieşit de la ora de la clasa a XII a, am constatat că am strecurat printre versurile cu care am lucrat un text. Îmi era necunoscut atât subiectul, cât şi contextul în care acest text mi s-a adăugat. Cert este că în el apărea atât numele unui poet rus cât şi al unui înflăcărat luceafăr apus. Ambii tratau o temă străina mie în viaţa reală, cunoscută aşa şi aşa din orele de română de la şcoală, şi anume tema ţăranului român care s-a dus la oraş şi apoi s-a hotărât să nu mai stea la oraş. Despre acest subiect trata poetul despre care v-am spus că a apus.
Celălalt poet, rusul, scria după cum mi se pare, în cunoştiinţă de cauză despre suferinţă, sudoare şi umilinţa plină de răbdare a acelora care seamănă pe ogoare. În sfârşit, m-a nedumerit, cum vă spuneam, faptul că acest text a apărut printre nişte hârtii de ale mele şi nu-mi aminteam eu să- l fi pus.
Acum, că am realizat o introducere să trec la un fapt mai relevant.

Am să scriu câteva rânduri despre ieri şi azi în opinia mea.
          În opinia mea, ieri când te întâlneai cu un cunoscut din adolescenţa ta, îl intrebai ce mai face nenea Ion sau tanti Tanţa. Azi, când te întalneşti cu un cunoscut din tinereţea ta îl intrebi care e treaba cu gaura din stratul de ozon şi dacă se mai ştie ceva de ea, s-a umplut sau s-a dus altundeva, spre alaska sau spre sahara. Şi dacă nu s-a dus ea singură de la noi din ţară, poate e bine să ne ducem noi spre ea afară din ţară.
În concluzie, este o diferenţă între ieri şi azi, deoarece, dacă ieri, când un om vedea lumina la un stâlp pe stradă aprinsă îşi amintea că a pierdut ceva pe undeva şi se ducea sub felinar si o caută. ( Si aici mă refer mai ales la organele de ordine), azi, dacă un om vede o lumină pe undeva, crede că trebuie să îşi parcheze acolo maşina. Aşa mi-am parcat eu  maşina azi pe pervaz şi îmi cer scuze colegilor dacă am lăsat din greşeală pe undeva vreo brichetă sau vreo bucată de macaz.



joi, 6 iulie 2017

ce ma deranjeaza pe mine

pe mine ma deranjeaza de la o vreme cuvantul simulare deoarece nu e referitor la ceva adevarat si e referitor la ceva care este foarte greu de interpretat. am sa va dau niste exemple din viata de zi cu zi. sa zicem ca eu as fi un tip sexy si m-as intalni cu o tipa super si ne-am gandi sa mergem amandoi undeva sa mancam ceva, o savarina, o inghetata, o placinta etc. credeti ca ea ar aceepta sa ma supere pe mine? nu. asta inseamna in opinia mea a fi adevarat. apoi sa zicem ca eu as fi un tip super, iar ea ar fi o tipa sexy si eu i-as propune in loc sa mergem la cofetarie sa mergem la scaladat si eu in loc sa o astept sa se dezbrace, as incepe sa o stropesc cu apa rece, iar ea ar tipa ascutit si apoi ar fugi si s-ar ascunde dupa un copac si ar incepe sa cante un cantec indian iar eu m-as pune pe dansat. nu e asa ca voi nu ati crede ca e adevarat si ati sustine ca ea a simulat?
acum va intreb eu pe voi ce treaba are simularea cu politica?
am deschis si eu tv ul ieri si am auzit un politician ca zicea ceva de simulare si nu intelegeam ce simulare, ca abia se dadusera rezultatele la bac. mai e o simulare in afara de aia din pat si aia de la bac? n-am inteles, ma scuzati daca v-am suparat. astept raspuns in viitorul apropiat.
cu stima,
spera.
tei toamna

despre filmul Tusea si Junghiul

lac din zona periferica a orasului, unde locuieste mama
filmul Tusea si junghiul reflecta foarte bine mentalitatea taranului roman si eu as propune sa se studieze in loc de Ion al lui rebreanu acest film la scoala, mai ales ca la bacalaureatul din acest an s-a dat despre rolul activitatilor extrascolare in educatia cinematografica. parerea mea este ca in loc sa se studieze morometii si moara cu noroc si Alexandru lapusneanu, mai bine s-ar viziona Tusea si junghiul si Pamanteanul lui Preda, dupa ce s-ar cenzura de catre consiliul profesoral al clasei scena cu olga tudorache goala si scena cu violul, care nu trebuie aratat copiilor si nici nu trebuie predat, asa cum se face acum, cand se studiaza romanul ion care prezinta conditia taranului roman in loc sa prezinte conditia romanului de la sat si conditia romanului de la stat.
romanul de la sat mai are o sansa sa fie citit atunci cand taranul roman este obosit, cum ar fi dupa cosit, dupa treierat sau dupa pasunat.
romanul de la stat nu mai are nici o sansa sa fie citit deoarece el s-a transformat in romulanul de la stat. de aceea unii prefera sa citeasca doar romanul, iar altii sa vada doar filmul. eu cred ca ar trebui coroborate cele doua, astfel incat sa se obtina o programa noua.

despre filmul Elephant

video
molid din preajma scolii mele

parerea mea este ca filmul Elephant a fost construit pe structura parabolei fiului risipitor deoarece atat in incipit cat si in final cei doi, tatal si fiul au o discutie foarte importanta despre relatia dintre ei. Tot ceea ce este intermediar acestei relatii, adica subiectul, eroii secundari si intriga ne conduc incet, dramatic si sigur catre regasirea celor doi. din acest punct de vedere filmul Elephant este un film perfect, asa cum este perfecta Critica Ratiunii Pure. alaturi am sa atasez un filmulet facut de mine asta primavara in speranta ca dupa primavara vine si vara.

sâmbătă, 1 iulie 2017

marți, 23 august 2016

Luptatorii de summo

I°ntr-o zi m-am întâlnit cu Frederic. Era una dn acele întâlniri din categoria serendipity. Eram amândoi gri, el pe dinafară,  eu insigty
mi-a spus, vreau să îți arăt ceva, nu te-am chemat aici degeaba.
Ceva? Ce? M-a mâncat limba, o tipă faină, un cântec, o stea?
O luptă. summo, ca să înțelegi cum stă chestia.
Știam câte ceva despre summo, e adevărat, destul de vag, cu niște grăsani care se tăvăleau și erau îmbracați în ceva? Oare era îmbrăcăminte chestia aia care o aveau pe ei sau putem să zicem că nu era nimica....
Când te uiți la niște luptători de summo îți vin în minte chestii de genul: cum stau oamenii ăștia cu sănătatea, cu colesterolul, cu inima, cum stau cu dragostea? Cum se deplasează? Dacă unul din ei cade pe jos, câți alții trebuie să îl ridice, și alte chestii din astea.
Frederic se uită la mine un pic. El când se uită la mine este mereu șic, dar de data asta nu prea glumea.
-          luptatorii de summo sunt ceva care seamănă cu metafora.  Hai scrie ceva despre metafora de azi din viața ta.  
-          Azi? Azi când scriu nu prea s-a întâmplat mai nimica. Am desenat, am făcut ceva de mâncat, am spălat rufe, le-am înșirat la uscat, m-am ciondănit cu sora-mea (nu pe viu, ci la aparat), am citit ceva din care mai nimic nu am aflat, maică-mea a găsit pe jos niște mușcate cu tot cu rădăcină și în câteva ghivece  le-am plantat, mi s-a dărâmat paravanul de celofan din balcon, care îmi proteja pisica de un vecin belicos și ....mă mir totuși că așa un naylon bine prins cu silicon a căzut deodată tot de  pe marginea de beton....în sfârșit....asta e, pisica mea o vreme numai în casă va sta.  Ei, și în plus am ieșit în oraș să rezolv o chestie financiară (fără succes), am pregătit o fetiță pentru bacul de vineri și am avut un moment scurt când mi s-a părut ca viața mă trage în piept. Am mâncat struguri, am băut ness cu cola, am mâncat piure cu puțin pui, am croșetat trei semne de carte. Cam asta ....a fost ziua, nimic spectaculos. Undeva în lume dramele curg șuvoi și fericirea merge când călare, când pe jos, dar nu aici la noi. La noi a fost, aș putea spune, o zi normală. Eu și Erich am făcut puțină școală în sensul că l-am învățat cum să șteargă praful de pe jos cu apă și un prosop înmuiat.  Membrii familiei mele erau bine toți, gata de culcare și,  deși bate vântul, nu e nici o aversă  sau furtună  letală. Azi m-am gândit să schimb două vorbe cu un câine aflat la ceva distanță în jos, dar nu era frumos, ditamai omul să pară ceva dubios.  Am avut un scurt moment paranoic, dar asta de la o vreme e în fiecare zi, dimineața mai ales, când  mă întreb filosofic dacă alteritățile din jurul meu chiar sunt oameni și sunt vii, m-am uitat la cîțiva copii care se jucau bucuroși.   Deci, dragul meu nu are legatură ziua asta cu metafora și nici cu summo.
-          Ba are, zise Frederic.  Da nu-ți dai tu seama .
 va urma

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails