My

Blogul meu are un an. A trecut, ca în orice fel de literatură siropoasă, prin preajma morţii, iubirii şi trădării. Fazele acestea pe care mi le-am dramatizat au fost în zile absolut obişnuite, aşa cum se cade unei interpretări realiste. Trebuie să-l sărbătoresc un pic. Mulţumesc lui Radu care l-a făcut să existe, primului comentator, vizitatorilor şi mai ales irealilor mei destinatari, fără de care totul ar fi fost cu mult mai tern. Ar fi trebuit să pun o altfel de melodie, însă Cohen e preferatul meu, iar aceasta e cea mai recentă obsesie.