Ea stătea în dreptul ferestrei
palidă şi severă ca Junona
Cu lanterna îndreptată spre Critica Raţiunii Practice
Sublinia aliniatele
În odaia înţeleptului era cald şi linişte
Tigrii sforăiau uşor mişcînd dunele de nisip în clepsidră
Nici unul nu se mişca în timp ce ea îi călca pe coadă
Cînd înţeleptul dădea paginile una cîte una
Numărîndu-le în gînd…345,346,347
Ea se oprea din subliniat ca să-i spună surîzînd,
Esti mereu cu un pas înainte
Pentru inima mea înnegurată
Ştii să umpli văzduhul de zăpadă
