partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

joi, 31 octombrie 2013

Covorul persan



Am plecat. Ancora stătea înfăşurată în jurul unei stînci albe, valurile se spărgeau de ea înspumate.
Zile şi nopţi pe mare, corabia uşoară, cerul senin
Seară veştedă
uşoare  răbufniri ale vîntului, potolite repede
cobor în nacelă, este un hublou. Prin el se văd adîncurile, sunt nerăbdătoare, deşi este noapte şi aici luminile sunt doar cele ale corabiei. Privesc cu căpitanul prin gemuleţul rotund. Alge lungi, răsucite de curenţi ca desenele dintr-un covor persan. Maro, verde, negru, bej....mult albastru....

o sirenă, părul lung blond, a doua, tot blondă...duc amîndouă în palmă pahare făcute din hîrtie, seamănă cu corăbioarele şi, curios lucru, apa nu le înmoaie....Visez.

duminică, 20 octombrie 2013

Dragul meu Robinson,


de cînd ai plecat, am plantat o viţă peste cerdac
cu struguri albi, mii de ochi ai lui Argus
mă urc pe acoperiş ca într-un plop şi răzuiesc cerul de porţelan
după steaua nordului
să o vezi, să vii din nou la mine
cît strugurii sunt copţi
am deja o vrabie
stă agăţată de lună ca o desagă de-un băţ  
cînd va creşte am să îţi trimit cu ea o scrisoare
pînă la stea mai este un pic
pînă la  insulă un strop

pe insula ta este mereu primăvară, chiar văd ploaia cum cade în noapte şi –n zi
aici se strîng frunzele uscate aşa cum strînge soarele bruma,
doar cu un zîmbet luminos

îmi lipseşte oceanul,
sarea,
briza

ssst...pe aici dă cîteodată tîrcoale nevasta lui Ovidiu,
cel cu Pontul Euxin
poetul

îţi mai scriu eu


duminică, 13 octombrie 2013

Sora mea, sonata avea doi fii


Dimineaţă de toamnă, mă chemi
Să-ţi văd  Secunda care desparte ziua de noapte,
dintr-o  clipire a ochiului Domnului
Mîncăm mînătărci pe  marginea drumului
Şi apoi aiurăm amîndouă despre bine şi rău
Pe bărbatul cu favoriţii lungi
Nu ştiam că într-o zi îl voi găsi şi îl voi iubi
Şi el se va întorce la mine, aşa cum se întoarce viaţa dinspre moarte
ca un obraz rotund cu un zîmbet
din viitorul secol 19.


vineri, 11 octombrie 2013

Sala unde era Miruna



Îmi amintesc,
Era o sală înaltă, ca o catedrală
Cu siluete întunecate ca nişte călugăriţe ghemuite în rugăciune
O femeie avea mîini reci de statuie
O alta degete însorite
Prin vitraliile albastre treceau pe rînd aştrii, Mercur, Luna

Un om căuta un pian, altul o chitară


Chipuri tăcute de îngeri
chipuri sfioase de muze

....ca apa pe ţărmuri scria Miruna.....



joi, 3 octombrie 2013

palmier

mi-au crescut pe dedesubt două ramuri
se văd dacă te uiţi bine, pe obraji
cu frunze răsfirate ca  o margaretă
m-am uitat cu atenţie, abia au răsărit ieri nu le aveam
şi pielea- ca un pămînt desţelenit, se vedea că săpaseră adînc în nisip.
apoi am căutat un loc unde să cresc, un loc paradoxal
cu soare şi un pic de umbră
sau altfel spus cu blonde şi brunete
de aici se aude oceanul, sunt bărci cu motor, două pictoriţe pe plajă
pictează
şi se bronzează
 fac şi cîte o cură cu aer sărat, trei într- una
de cînd sunt palmier am devenit pretenţioasă
şi singuratică, înfumurată
îmi place cîte o maimuţă care mă caută de banane
dar nu am încă nici un fel de fructe
din observatorul meu am aflat că
meteorologii anunţă ninsoare, mă cam derutează frigul
mă pune pe fugă în jurul meu însămi
şi am cum se spune probleme de conştiinţă
care ajung, cînd e crivăţ,
probleme de logică, nu mai ştiu sunt plantă sau pom
şi ca să schimb subiectul, ruşii zic că o să fie iarnă grea,
ceea ce e un loc comun pentru ei,
de la nemţi am aflat că prima ninsoare cade întîi în cer
apoi pe pămînt
aştept iarna asta fulgii care seamănă cu mine
mici palmieri cu tulpinile invizibile



LinkWithin

Related Posts with Thumbnails