Oricît ar fi
de greu căruciorul cu sacii zilelor noastre,
Oricît ar fi
de stîlciaţi papucii
Oricît ar fi ei
de mici
Încît să îi calci pe ştaifuri
ca să încapă piciorul
Tot mai întorci capul după o
pasă reuşită
Tot îţi mai vine să arunci cît
colo poverile şi să dai o fugă în mijlocul celor care încă joacă.
Delimitată ca
trotuarul de carosabil
Aşa îşi
apleacă umerii resemnarea peste trotuarul unde mergi mereu singur
Ascuţită ca o
botină de mafiot
Aşa se
strecoară tinereţea în chiotul străzii
cu lănci de aer întoarse spre
rădăcini
Trec florile în şir din partea
cealalată a lumii.
