În spatele unei uşi stăteau
orele încîlcite
Un bărbat prinsese un capăt şi
rostogolea una cîte una secundele
Aşa cum arunci bile colorate
de sticlă în jos, pe scări
Prin unghere tăcute dormeau
puii de animale
Cu vise albe şi
uşoare
în iarba uscată deja în mai
un prinţ priveşte ca într-o
fîntînă.
