Dimineaţă de
toamnă, mă chemi
Să-ţi văd Secunda care desparte ziua de noapte,
dintr-o clipire
a ochiului Domnului
Mîncăm mînătărci
pe marginea drumului
Şi apoi
aiurăm amîndouă despre bine şi rău
Pe bărbatul cu favoriţii lungi
Nu ştiam că într-o zi îl voi
găsi şi îl voi iubi
Şi el se va întorce la mine,
aşa cum se întoarce viaţa dinspre moarte
ca un obraz rotund cu un zîmbet
din viitorul secol 19.
