partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

duminică, 15 martie 2015

La fotograf



Fotograful avea pe cap o pălărie albastră veche, care se albise pe margini. O ridică puţin de pe frunte şi sprîncenele i se iviră zburlite peste doi ochi frumoşi, cenuşii.
Pe două scăunele joase stăteau o femeie şi un bărbat. Femeia, îmbrăcată într-o haină uşoară, vaporoasă privea absentă peretele din faţa ei, unde era pictat un peisaj alpin, cu munţii albicioşi în depărtare şi pini acoperiţi cu chiciură. Bărbatul era negricios, purta o salopetă cărămizie şi avea mîinile murdare de pămînt.
-          Vreţi să vă fotografiez din faţă sau din profil? întrebă fotograful.
-          Ce înseamna din profil? spuse bărbatul mohorît. E o aluzie la discriminarea economică?
-          La prima vedere. În realitate, e din contra, din faţă se văd mai bine ochii, iar din profil se vede mai bine nasul.  Lungimea lui. De aici expresia: a lua nasul la purtare.
Femeia ceru o fotografie în care să se vadă atît ea, cît şi peisajul din faţa ei. Fotograful îi ceru să se aşeze cu spatele la peisaj şi astfel vor apărea amîndoi, dar femeia insista să îl privească şi dorea ca acest fapt să se vadă în fotografie.
Fotograful îi întinse femeii aparatul şi o invită să îi facă o fotografie lui, cu peisajul în spate. Femeia îl poză.
 – Vedeţi, aşa ne vedem amîndoi, şi eu, şi peisajul.
 Fotograful le  făcu poze din profil şi după ce ei plecară, trase storurile.  Apoi aprinse lumina în studio şi intră în camera obscură ca să developeze filmul. Gura femeii era ca un ochi, iar ochiul ca o gură. 


LinkWithin

Related Posts with Thumbnails